De ce scriu?

Probabil vă întrebați unii dintre voi oare de ce scriu? Nimeni nu-mi citește articolele, am foatte puține vizionări pe YouTube, parcă totul nu are sens și mă bat cu morile de vânt. Nimic nu poate fi mai fals, știți... Se zice ca inteligența este singura care nu se devalorizează în timp, adică o inteligență mare are și de făcut antrenament ca sa o menții, mai mare decât frica care o am acum după pandemie cu spitalele , cea mai mare frică a mea e să nu ajung la demență la bătrânețe, și cred că este un subiect cam evitat acesta dar bolile de genul sunt o realitate, sunt oameni care nu au ce mânca, oameni care nu pot merge , care nu pot vorbi, acum ajung la subiectul "De ce scriu?" Și mi-am dat seama că scrisul mă ajută foarte mult, este ca o terapie pentru mine, mă descarc, voi poate citiți din curiozitate, poate nu ați ajuns nici până aici cu lectura, e ok, atâta timp cât nu judec pe nimeni pentru acțiunile pe care le face eu ma simt om împlinit, acum vine întrebarea, voi de ce scrieți? 🙂

Despre prietenie si prieteni

 Din experienta mea de-a lungul timpului am stiut mereu ca prietenii pot fi de doua feluri, cei care te ajuta sa cresti si cu care cresti de-a lungul anilor si cei care nu stiu cum sa te ajute sa cresti asta referindu-ne la prietenii care au fost prieteni dar din prieteni au scazut la cunostinte, pentru ca de-a lungul timpului nici un telefon nu dau, unii prieteni stiu sa aprecieze interesul oamenilor asupra lor pe cand altii vor doar sa cunoasca lume, eu inteleg dar faptul care ma deranjeaza la prieteni este acela ca de fiecare data cand ai nevoie de ei pot spune "nu" asta nu inseamna ca nu vor sa te ajute chiar daca uneori este si cazul acesta dar poate nu pot, si asta ma linisteste oarecum, poate o sa mai scriu pe acest subiect mai pe larg in postarile viitoare, pana atunci have fun and stay safe!

De ce vrem sa devenim oameni mai buni?

 Intrebarea de astazi este pusa dintr-un singur motiv, a-ti avut vreodata sentimentul acut ca vreti sa faceti ceva din tot sufletul si sa nu va iasa, cum ar fi descurajari, mustrari de constiinta ca nu este bine sau ca cineva va descurajeaza intr-un anumit sens, eu am avut, mereu ma gandeam la cat de mult imi doresc sa fac ceva dar din pacate ma simteam obligat sa nu fac indiferent de circumstante, voi cum v-ati simtii daca dintr-o data tot ce ati facut pana acum care v-a facut placere s-ar narui? Va las sa va ganditi si pe voi ca sa imi pun si eu urmatoarele intrebari singur.

Când prietenul frate se face

Nu știu de ce, nu știu prin ce minune sau secret național, am devenit un prieten extraordinar cu o cunoștință din scoala generala. Mă înțeleg mai bine cu prietenul meu din generala defapt as putea zice ca este si colegul meu, decat cu fratele meu, nu ma intrebati pentru ca nu stiu sa va raspund dar am impresia ca fratelui meu îi este rușine cu mine și asta nu pot sa va zic de ce pentru ca nu stiu. Tot ce stiu este ca prefer sa ies cu colegul meu din geneala decat sa stau cu fratele meu, se zice ca unii frati sunt foarte apropiati, mereu mi am dorit sa am un frate care sa ma accepte asa vum sunt dar el de fiecare data cand are ocazia sa se inteleaga cu mine si sa facem lucruri impreuna parca vrea mereu altceva, sa nu mai zic, comunicarea cu el devine din ce in ce mai grea devine indiferent si este foarte nepasator cand vine vorba de a face lucruri impreuna.

Despre prieteni

Prietenia este un subiect delicat în zilele noastre, să nu cumva să supărăm pe cineva că Doamne ferește să nu cumva să se simtă vreunul 🙂 să fim serioși, puteți răspunde la întrebarea , voi câți prieteni adevărați aveți? Cu care să rezonați să nu vă judecați și să nu vă certați, vă spun o povestioară cu un așa zis prieten al meu, o singură dată ne-am certat de când ne știam de peste 5 ani apoi brusc a încetat să mă mai sune, să ieșim afară să "nimic" adică mă înțelegeți cât de tare i-aș fi putut răni sentimentele de nu mă mai căuta ca înainte să ieșim, până la urmă am pierdut și anturajul acesta, n-am avut multe anturaje dar nu prea am încredere mare în prieteni, multi sunt buni dar sunt si prieteni care te pot trage în jos de multe ori, să recunoaștem "cine se aseamana se aduna" o fi pe bune? 😁

Cu Cine?

Cu cine să vorbești când nu ai cu cine să te înțelegi, adică mă rog, care știe aceeași limbă, nu că nu aș ști engleză dar cine îți apără spatele când nu are cine, eu stau cu parinții la 30 de ani, de ce? Habar nu am, lucrurile din viața mea s-au întâmplat în așa măsură încât singura mea opțiune a fost să fiu puternic, obișnuit fiind cu familia nici prietenii nu sunt 100% OK cu tine ca să zicem asa, sa nu mai vorbesc ca am cunoscut oameni cu care relationam apoi intorceau capul când ma vedeau pe strada, si gen oameni care erau buni prieteni, multe anturaje s-au stricat, multe prietenii s-au dus, eu numesc asta selectie naturala dar in fine , sunt genul de persoana care nu pune mare accent pe zicala "cei ce se aseamana se aduna" eu cred ca poti fi prieten cu cineva chiar daca v-ati cunoscut, prieteniile se leaga uneori pe neasteptate si din cauze simple uneori ca la noroc, dar in fine scriu si eu acest articol ca sa nu ma plictisesc in timp ce ascult muzica, daca v-a placut dati-mi un subscribe , vă pup.

Viața mea

În sfârșit, am început să scriu și eu despre ceva, mă gândeam să fac un articol despre viața mea din ultimele luni să vedem ce iese, pai de când sunt liber iar, căci cineva acolo undeva se pare că nu vrea să fim liberi, mă simt excelent, defapt, am început să îmi găsesc tot felul de chestii de făcut ca să nu mă mai gândesc la părțile nașpa ale vieții cum ar fi banii și problemele de comunicare dintre mine și părintii mei.

Da, stau cu parintii la 30 de ani, naspa nu? Nu am de ales nu avem alta casa, si la orice mica cearta dintre mine si ei parca este tigrul versus dresorul, eu am inteles, e mama, e tata, dar nu in halul in care se comporta, in fine ma deranjeaza cel mai mult ca au pretentii la banii mei, ceea ce nu este ok, ca sa inchei articolul voi zice ca pentru orice problema exista o solutie iar pentru orice cearta exista si impacare, urati-mi succes in continuare, multumesc.